Mihnea Ghilduș: Alternative la gresia banală din baie și bucătărie
16 iunie 2020
Publicat de storia
Ceramica este un material obținut prin modelarea și arderea lutului. Procesul presupune extragerea materialului din pământ, formarea acestuia și arderea lui.
Mai exact sunt 4 etape:
1. Crearea formei, fie prin turnare, fie prin modelarea la mână a materiei prime
2. Arderea inițială numită și arderea de biscuit, cea care dă materialului duritate, dar îl face casant, deci nu poate fi încă folosit
3. Decorarea materialului se face cu pigmenți ceramici aplicați fie la pensulă, fie printr-o imprimare digitală, urmată de glazurare transparentă sau colorată
4. Arderea finală, cea care întărește glazura pe material și îl pregătește astfel pentru utilizare.
Ceramica este cunoscută în cultura noastră sub multe nume: faianță, teracotă, lut ars, gresie, porțelan, în funcție de conținutul pământului din care este realizată și de utilizare.
Ceramica de perete sau de pardoseală, cunoscută mai popular ca faianță sau gresie, este în același timp o binecuvântare și un blestem.
Folosită inițial în zonele cu o climă caldă ca o alternativă mai ieftină la piatra naturală, pentru a crea senzația de răcire a spațiului, ceramica a devenit rapid o placare preferată de utilizatorii din ziua de azi datorită următoarelor calități: este ieftină, este aparent ușor de întreținut, este aparent ușor de montat, este peste tot și deci o soluție testată.
Blestemul vine din faptul că, la fel ca în cazul oricărui lucru bun, s-a ajuns să se abuzeze de placările ceramice, iar abuzul se vede în cam orice locuință din România amenajată după anii ’90. Când citim anunțuri imobiliare, apartamentele “de lux” conțin gresie și faianță, iar în alte anunțuri aceste două componente nedespărțite apar ca o caracteristică deosebită a apartamentului.
Realitatea este că ele sunt cel mult standardul la care se construiește în ziua de azi, nicidecum un lux sau vreo invenție specială. Problema este că foarte multe spații conțin gresie și faianță foarte ieftine, dar care încearcă să mimeze o marmură scumpă sau un parchet, majoritatea cumpărate de la magazinele de bricolaj. Din dorința de a ieși din “standardul” materialului, este normal să îți dorești ceva mai special și ajungi să cumperi o gresie care seamănă cu marmura. Din păcate, cuvântul “seamănă” este foarte important aici fiindcă asemănarea este în general înșelătoare. Pe raft, lucrurile arată bine, dar atunci când montezi gresia cu rosturi și vezi că modelul se repetă obsesiv, nu mai seamănă deloc cu marmura, ci mai degrabă cu un puzzle pestriț și repetitiv.
Dacă citești deci acest articol, probabil că ți-ai pus măcar una dintre următoarele întrebări:
Mai departe o să descriu câteva soluții la aceste probleme, de care m-am lovit la rândul meu de-a lungul timpului în cadrul proiectelor de design interior.
1. Înlocuirea
În primul rând, cel mai corect este să faci schimbarea până la capăt și este cea mai bună recomandare pe care o pot face. Scoate vechea placare ceramică și înlocuiește-o cu ceva nou. Procesul nu este chiar atât de distructiv cum ai crede. O echipă bună de doi oameni poate schimba gresia și faianța din baie în 3 zile.
Dacă tot înlocuiești vechea placare, încearcă una dintre următoarele alternative:
Foto: amenajare Ana Coralevici, foto: Andrei Tudoran
Foto: amenajare Mihnea Ghilduș, foto: Mihai Georgiadi
Foto: Manolo Manufaktura
2. Acoperirea
Dacă totuși ți se pare prea complicat procesul de înlocuire, poți acoperi suprafețele ceramice cu alte materiale create special pentru acest scop. Aceste materiale pot fi:
În nicio situație nu se recomandă acoperirea ceramicii sau a faianței cu alt material dur precum parchetul, piatra sau altă ceramică. Toate soluțiile propuse mai sus sunt soluții foarte subțiri de acoperire care fac corp comun cu ceramica existentă. Este posibil ca aceste materiale să nu acopere și rosturile dintre plăcile de faianță sau gresie, dar vizibilitatea acestora poate fi chiar plăcută la finalul lucrării.
3. Restaurarea
Un proces foarte drag mie este cel al restaurării. Acesta are scopul de a păstra tot ce se poate dintr-o amenajare existentă și încearcă să repare ce s-a stricat. Reparațiile pot fi de 2 tipuri: fie încercăm să facem reparația invizibilă și să pară totul ca din aceeași poveste, fie scoatem reparația în evidență și arătam diferențele dintre nou și vechi. Încercarea de a face reparația invizibilă se întâmplă de multe ori să fie un eșec și, din păcate, la final sunt mari șanse să se vadă ca o greșeală. O faianță folosită, de exemplu, va arăta puțin altfel decât una nouă, la fel și rosturile, deci din punctul meu de vedere este mult mai simplu și economic să reparăm folosind materiale noi diferite de cele vechi.
Cazurile în care recomand restaurarea sunt acolo unde, de exemplu, avem o gresie veche din perioada interbelică ce s-a deteriorat, are crăpături sau spărturi. Putem acoperi toate spărturile cu un chit proaspăt, de o culoare contrastantă care scoate în evidență vârsta pardoselii și valoarea ei istorică.
Tema ceramicii în amenajările interioare este una foarte largă și sunt foarte multe păreri diferite, în funcție de zone, de pregătire și de preferințele personale. În articolul de față am încercat să ofer o imagine de ansamblu asupra posibilităților pe care le ai la îndemână atunci când vrei să faci ceva nou cu ceramica pe care o ai sau pe care vrei să o schimbi. Mai multe detalii poți obține dintr-o consultanță cu un arhitect sau designer și te încurajez astfel să apelezi la specialiști care pot găsi soluții dedicate proiectului tău.